Este un subiect foarte sensibil fiindca toti oamenii in general credem si suntem invatati sa credem ca suntem buni, ospitalieri, credinciosi, empatici si alte asemenea adjective.
Ultimele evenimente ne-au unit in adevaratul sens la cuvantului si ne-au apropiat in acest moment greu, de criza.
Dar as avea 'o alta intrebare' ca sa citez un clasic in viata: de ce nu facem asta ori de cate ori avem ocazia? si aici ma refer la momentele in care unii dintre noi avem cate o problema personala si cerem ajutorul prietenilor sau cunoscutilor si, din pacate din proprie experienta, cei pe care-i consideram prieteni au de multe ori alte prioritati si astfel ajungem sa ne descurcam singuri, cum putem, ca si cand acestia nici n-ar exista.
Se spune depsre poporul roman ca este prietenos si plin de bunatate si cate si mai cate.
Da, sunt de acord cu aceste vorbe frumoase, dar pana la un punct. Spun asta pentru ca observ zilnic comportamentul oamenilor cu care ma intalnesc fara sa interactionez in fiecare zi cand ma duc sau ma intorc de la job sau cand ies in oras, etc.
De ce atunci cand mergem in vacanta in afara tarii ne este rusine sa vorbim romaneste sau sa spunem ca suntem romani? Imi aduc aminte cum am intalnit un cuplu de romani intr-o vacanta pe care i-am salutat in romaneste, auzind cand acestia vorbeau intre ei. Ghici ce? s-au facut ca nu ne auzeau, au trecut mai departe, nu stiau cum sa grabeasca pasul ca sa se indeparteze de compatrioti. Imi aduc aminte si acum ce gust amar mi-a lasat aceasta reactie, lipsa ei de fapt.
In fine, revenind la subiect, am citit un articol intr-un ziar referitor la natiunea romaneasca si unde ne situam din punct de vedere psihologic. Concluziile pe care le-am tras dupa ce am citit articolul m-au dezamagit putin dar nu au fost gresite anume, spunem ca suntem intr-un fel dar ne comportam cu totul altfel. Avem o parere foarte buna despre noi, asa cum mentionam la inceputul postarii dar, cand vine vorba sa dovedim acest lucru nu mai suntem asa de curajosi sau determinati.
O alta idee care mi-a ramas in minte dar sigur, este vorba si de originea latina a acestui popor, avem tendinta sa exageram totul, orice, fie pozitiv fie negativ. Asta ne face de fapt sa traim intr-o alta realitate fata de cea care in care traim de fapt. Cumva, datorita sau din cauza tuturor situatiilor cu care ne intalnim, suntem sau am devenit foarte influentabili. De aceea suntem atat de usor de manipulat si reactionam urat ori de cate ori ni se spune adevarul despre noi si vietile pe care le ducem, intr-un mod abrupt si transant.
Oricat am vrea sa ne convingem pe noi ca suntem deschisi si vrem schimbare nu suntem de fapt pregatiti sa o incepem. Mentalitatea noastra este inca invechita si ne este greu sa ne 'lepadam' de vechile obiceiuri cu care am fost 'inzestrati' inca din nastere si impamantenite de catre parinti care, din pacate, nu mai au sanse sa inteleaga ce inseamna de fapt aceasta schimbare. Sigur, nu vreau sa generalizez dar in cele mai multe cazuri parintilor nostri nu le este simplu deloc sa renunte la niste valori si principii cu care au crescut oricat de gresite sau invechite ar fi acestea. De-asta de multe ori, noua tinerilor ne este greu sa ne intelegem cu ei sau doar sa le intelegem punctele de vedere.
Dar, asa cum am mai spus, noi suntem pana la urma datori sa schimbam lumea in care traim sau doar sa ne creem noi propria lume, si aici nu ma refer la ce spuneam mai devreme adica sa iti construiesti propria realitate, doar sa iti traiesti pastrandu-ti insa deschiderea fata de oportunitatile care apar dar sa 'imbratisezi' pana si lucrurile mai putin placute care ti se intampla si care fac si ele parte din viata ta, ca sa nu zic ca de cele mai multe ori acestea te fac sa evoluezi.
In speranta ca m-am facut cat de cat inteleasa, mi-as dori sa devenim mai uniti in general, si nu doar cand vine vorba de proteste sau avem alte nemultumiri, ci pur si simplu sa fim mai intelegatori unii cu altii si sa incetam cu rautatile si invidia asta gratuita care mie personal mi se pare ca pluteste in aer. Parca suntem setati sa ne comparam mereu unii cu altii, care este cel mai stupid lucru dupa parerea mea. Stiti si voi vorba aia, nu compara mere cu pere. Se aplica perfect in cazul nostru, al oamenilor. Nu semanam, nu avem aceleasi vieti, aceleasi probleme, acelasi viitor, nimic nu avem in comun, decat faptul ca suntem oameni si ar trebui sa ne compaortam mai des astfel unii cu altii.
Doar din acest punct de vedere putem face comparatii, in rest NIMIC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu