miercuri, 20 iulie 2016

B.Urself

Deseori am observat ca oamenii prefera sa faca si mai ales sa spuna lucruri pe care stiu ca altii doresc sa le auda si mai putin ceea ce cred/isi doresc ei cu adevarat. 
Sunt multe lucruri pe care uneori este adevarat ca trebuie sa le faci pentru a fi pe placul celorlati si treaba asta, deseori iti creaza multe frustrari si ajungi la un moment dat sa nu te mai simti bine in pielea ta. Si, reversul medaliei, ajungi sa devii nepasator la nevoile celorlalti, tocmai din teama de a mai cadea in ‘plasa’ unora pentru care si tu la randul tau ai sacrificat multe. 
De ce toate astea? De ce ajungem sa ne facem atata rau cu mana noastra?
Din dorinta de a fi pe placul celorlalti? din dorinta de a fi acceptati intr-o lume in care oricum orice ai face/spune se va gasi cineva caruia sa nu-i fi pe plac? 
Orice ai face/spune intotdeauna vei crea discutii si probleme in randul celorllati fiindca asa sunt oamenii, au pareri diferite, daca spui ceva de ce nu ai zis altceva, daca arati intr-un fel de ce nu arati altfel, si tot asa…
Mereu cautam validari din partea celorlalti pentru a ne simti bine, pentru a ne simti acceptati. Din aceasta cauza scade si stima de sine, increderea in sine. Asta este, din punctul meu de vedere cel mai grav. 

Am facut si eu de multe ori greseala asta. Am incercat sa fac lucrurile ‘cat mai bine’ dar din pacate nu pentru mine, ci pentru ceilalti, voiam sa obtin validare pentru a fi mandra de mine, de realizarile mele. 
De curand insa am incetat sa mai privesc viata in felul asta pentru ca imi provoc un stres inutil, si chiar nu mai am nevoie. Ultima  data cand intr-adevar ma interesa ‘ce va zice lumea’ a fost la ultimul loc de munca unde am avut parte de o atmosfera incarcata de energie negativa si tensiune inutile care m-au influentat surprinzator de mult. Acolo orice as fi zis, facut sau oricum m-as fi comportat (in afara de felul in care se astepta sa ma comport) determinam o ridicare de spranceana, o remarca tacuta de genul ‘ce mai vrei si tu…’. Si uite-asa, azi, maine, poimaine eu incercam sa fac niste lucruri frumoase din punctul meu de vedere numai ca….nu aveam cu cine. 

Una peste alta ma bucur si acum ca am trecut de acel moment si ca, in sfrasit mi-am dat seama ca ceea ce gandesti tu despre tine conteaza cel mai mult. Lumea vorbeste, barfeste si judeca mult….si prost, totul numai dupa aparente. 
Si cel mai rau este ca lumea ‘a uitat’ sa comunice. Imi aduc aminte ca, acum ceva timp, cautam un medicament pe care nu l-am gasit la prima farmacie intalnita, nici la a doua, nici la treia. Toti imi spuneau ca acel medicament nu se mai gaseste si pace, desi medicul mi-l prescrise atunci si nu era atat de batran ca sa’uite’ ca acel medicament nu s-ar mai fabrica :) Cu toate ca le spuneam si vanzatorilor acest lucru ei o tineau pe-a lor.  OK, ce era sa mai zic, am iesit pe usa luand drumul urmatoarei farmacii unde, spre marea mea surprindere (placuta) am dat peste o farmacista care mi-a explicat, calm, faptul ca acel medicament pe care-l cautam  nu ca nu se mai fabrica, doar ca nu in formula pe care o stiam eu, ci una  noua, dar aceleasi concentratii, exact la fel, doar o forma diferita, ambalajul era diferit.  Si uite-asa am redus tot timpul ‘pierdut’ pe drum intr-o discutie calma si la obiect cu o persoana care stia sa-si faca treaba si sa explice cuiva care nu are de unde cunoaste niste informatii importante pentru sanatatea lui. 

Deci comunicarea e de baza in orice. Daca refuzi sa comunici, cum sa te-nteleaga lumea?
Iar daca nu stii, invata! 
Traim intr-o lume in care comunicarea s-a redus considerabil si, daca stau sa ma gandesc, din cauza ca ne-au exasperat toate device-urile astea de ultima ‘fita’ care ne inconjoara ‘am uitat’ sa mai comunicam. De-asta exista toate aceste workshopuri si cursuri de comunicare interpersonala, pentru ca noi am uitat un lucru atat de elementar si vital de fapt pentru o societate. De-asta in momentul in care ‘despici firul in patru’ risti sa pierzi prieteni, poate un job, din cauza ca oamenii se bazeaza pe faptul ca nimeni nu mai gandeste, nu mai analizeaza nimic din tot ce  se intampla. Exista aceasta tendinta de ‘crede si nu cerceta, nu pune intrebari’. Si nu ma mai intind ca fac referire la o alta postare de-a mea, mai veche :) 

Deci, comunica, spune ce gandesti si nu (mai) judeca dupa aparente. 

Doar stii ca ‘aparentele inseala :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu